Învăţând să programezi, programezi ca să înveţi


Este important pentru toţi copiii să înveţe să scrie? În definitiv, foarte puţini copii cresc să devină jurnalişti, scriitori sau documentarişti tehnici. Deci, întrebarea logică ar fi, de ce toată lumea trebuie să înveţe să scrie?

E clar că această întrebare pare puţin aiuristică. Desigur, oamenii folosesc scrisul în aproape toate activităţile pe care le fac: pentru a trimite urări de ziua lor prietenilor, pentru a pune la punct liste de cumpărături, pentru a îşi autoîmpărtăşi sentimente şi trăiri în jurnale. Totodată, simpla acţiune de a scrie îi determină pe oameni să se angajeze în noi moduri de a gândi. Pe măsură ce oamenii scriu, ei învaţă să se organizeze, să îşi definească şi să reflecte la propriile idei puse pe hârtie. Este clar pentru toţi, există argumente puternice pentru ca cineva să înveţe să scrie.

Noi vedem programarea precum o extensie a scrisului. Abilitatea de a programa îţi permite să “scrii” noi tipuri de lucruri – poveşti interactive, jocuri, animaţii şi, nu în ultimul rând, simulări. Astfel, precum în cazul scrisului, există argumente puternice şi pentru ca cineva să înveţe să programeze.

Recentul interes de pe plan mondial în a învăţa copiii să programeze (multitudinea de siteuri care te învaţă să programezi gratis este grăitoare) a apărut din crearea de noi oportunităţi pe piaţa joburilor. Este uşor de înţeles şi de ce: numărul de joburi pentru programatori şi specialişti în computere creşte rapid, cu cerere cu mult peste ofertă.

Dar personal vedem motive mult mai profunde şi mai largi în a învăţa să programezi. În procesul de învăţare a programării, oamenii învaţă atât de multe alte lucruri. Ei nu doar învaţă să programeze dar, mai ales, programează ca să înveţe. In plus faţă de învăţarea conceptelor clasice matematice sau computaţionale (precum variabilele sau instrucţiunile condiţionale, spre exemplu), copiii învaţă practic şi, ce este cel mai bine, indirect, strategii ce trebuie adoptate pentru rezolvarea de probleme, pentru intocmirea specificaţiilor unor proiecte şi pentru a comunica idei. Aceste abilităţi nu sunt utile doar pentru un viitor programator, ci pentru oricine, indiferent de interesele sau ocupaţiile pe care le-ar avea în viitor.

La Laboratorul de Informatică al şcolii noastre folosim Scratch aşa cum ştiţi, un mediu de programare ce este folosit pe scară largă în foarte multe contexte (acasă, în şcoli, în biblioteci ş.a.m.d.), la diverse vârste (de la clasele primare şi până la facultate) şi care oferă interdisciplinaritate (matematică, informatică, limbi străine, studii sociale etc.).

Cu Scratch se pot face o multitudine de lucruri; se pot programa poveşti animate, tururi virtuale, simulări ştiinţifice, anunţuri publice, proiecte multimedia, editoare foto şi chiar tutoriale şi newslettere interactive.

În procesul implicat la lucrul efectiv la un proiect din Scratch, copiii dobândesc şi îşi perfecţionează cu siguranţă abilităţi de programare, dar ei învaţă atât de multe alte lucruri de fapt. Copiii învaţă să divizeze probleme complexe în părţi mai simple, învaţă să îşi rafineze în mod iterativ capacitatea de a proiecta aplicaţii, ştiu să identifice şi, mai ales, să rezolve erorile ce apar, într-un cuvânt îşi fac o idee clară despre ce înseamnă perseverenţa şi cum aceasta îi poate ajuta să facă faţă provocărilor ce îi aşteaptă.

Astfel, lucrând cu copiii, am observat un lucru absolut remarcabil: copiii încep să se perceapă ca elev şi ca persoană în mod diferit faţă de cum se ştiau înainte să vină la cursurile de programare de la Şcoala Ghelmez. Copiii încep să se creadă (şi pe bună dreptate, dealtfel) adevăraţi creatori şi veritabili proiectanţi, ca drept adevăraţi specialişti care pot face lucruri cu obiectele digitale, nu doar să navigheze pe net, să folosească chat-ul sau să se joace jocuri. La laboratorul de informatică al Şcolii Petre Ghelmez copiii au realizat că în timp ce majoritatea oamenilor ştiu să citească mediile digitale, ei acum ştiu să scrie medii digitale.

Văzându-i cât de mult le place şi cum încearcă să înţeleagă ce fac în Scratch, am realizat că provocările viitoare nu sunt doar cele legate de dotările tehnologice de care beneficiază un laborator de informatică, ci ţin foarte mult de cultură şi de educaţie. In final este nevoie de o schimbare de mentalitate, astfel încât oamenii să înceapă să vadă în programare nu doar o cale către un viitor mai bogat material prin dobândirea unei slujbe bine plătite, ci mult mai mult, drept o formă nouă şi curioasă de exprimare şi în final, un nou context de a învăţa.

Noi vom merge înainte cu aplicaţiile, ne aşteaptă vremuri frumoase în laboratorul de informatică. Copiii vor şti în final să programeze singuri şi astfel vor fi pregătiţi să ştie cum să înveţe. Desigur, sprijinul părinţilor şi al profesorilor este de dorit pentru a persevera în demersul nostru.